Cathartic journaling of an adoptive mom.
Latest Posts
-
Comfort in Isaiah
My friend and pastor Rabbi Morganescu started a 4 week sermon series on Isaiah. He is a servant of God, who finds creative ways to include the farthest of God’s children, to bring them on the journey of studying the Bible. I have been tremendously encouraged by our Thursday international Isaiah zoom class. Change, hope,…
-
In the grand scheme of things
I was reading a book about adoption, which took a closer look at Moses in its first chapter. It mentioned there that God’s perspective is in “decades of life”. [so what is a year of pandemic in a lifetime? Course altering, life changing, chiseling…] We may fret over daily events, and get bogged down by…
-
A conversation about race
I listened to pbcc conversation about race last week. Bernard bell, the resident scholar of everything historical, a researcher through and through, traveled, humble and so intelligent, he tackles this sensitive topic. Especially in today’s America. At the end, the three people that shared their story, as part of the solution: which is listening, were…
-
A blessed evening
A home group. Cu dor de acasa. We found ourselves in this new small community, new friends having adoption in common, to share our journey onward and upward. Our brokenness, our longing for God, our insecurity in walking by faith. Today we listened to a powerful speaker talk about our Eastern culture “addiction to comfort”…
-
Controlled environment
If there is a benefit to this “shelter in place”, is that we have an opportunity to understand what influences our kids’ behavior and how. We have a new sister in our household, and the girls play a lot of silly games together, imaginative: they go to work, they wear fancy shoes, they act as…
-
Breaking up with a boy
They became friends two years ago. On many occasions they were inseparable. They played nicely, they learned from each other, they completed each other. It was an easier relationship to manage than some of the ones with girlfriends. Up to a point. School brought up more differences and pretty soon they stopped playing together. Especially…
-
Următoarea familie
Fie că știm sau ne dăm seama, fie că nu, copiii care merg de la o familie la alta, acceptă o situație nenaturală ca un dat. Asta se răsfrânge în subconștientul lor în diferite moduri. Una din fiicele mele mi-a spus că i-ar plăcea să locuiască la o vecină care are câțiva copii cu care…
-
La jumătatea perioadei de încredințare
Scriu la biroul fetei mai mari, în camera fetelor. Evelyn doarme în patul de jos. Azi a adormit ușor, în timp ce eu clipocesc pe tastatură. Traduc o carte, și cât doarme ea, fiica cea mare citește câte o carte, sau îi citește Daddy “Harry Poster” în engleză. Avem două ore de liniște în timpul…
-
Greu
Dragi părinți, e greu. Relația cu copiii noștri uneori pare unidirecțională. Ei au nevoie de noi, au emoții mari, complexe, și noi dăm și tot dăm. Primim uneori bucuria unei îmbrățișări dulci și sincere, drăgălășenia lor mai ales când dorm și nu mai au nimic de zis sau de cerut… dar pentru multă vreme relația…
-
Adopția între teologie și practică
de Russell Moore – Adoptat pe viață Adopția e, pe de o parte, “Evanghelie”. Prin ea, adopția ne spune cine suntem noi in calitate de copii ai Tatălui. Adopția ca Evanghelie ne spune despre identitatea, moștenirea și misiunea noastră ca fii ai lui Dumnezeu. Adopția mai este si “misiune”. Prin ea, adoptia ne spune ce scop…
-
Nevoile generale ale copiilor
Nevoile generale ale copilului sunt de fapt, o particularizare, la vârsta copilăriei a eternelor nevoi umane formulate de Maslow şi alţi autori. Dragoste şi securitate Reprezintă o nevoie permanentă în copilărie, dar la vârsta mică este nevoia cea mai importantă. Prin această nevoie copilul îşi construieşte ataşamentul. De măsura în care va fi satisfăcută această…
-
Cum pot părinții să spună copiilor lor că sunt adoptați?
de Franz Rohr O tânără mămică a fost întrebată dacă îi va spune fiicei ei că este adoptată. A zâmbit și a răspuns: „Nu credeți că are dreptul sa știe că am fost atât de entuziasmată atunci când am plecat să o cunosc că mi-am uitat și bigudiurile în par?“ Un tătic care, atunci când…
