Category: DorDeAcasa

  • Dificultăți sau oportunități de conectare

    Ce provocări ne așteaptă dincolo de pragul adoptiei? Suntem pregătiți sa le facem față?  Sunt întrebări cu care ne frământam noi toți părinții potențial adoptatori.   Toți copiii adoptați ajung in familii cu diferite carențe: fizice, emoționale, sociale, spirituale. Chiar si dacă au recuperat deja mult la asistenții maternali.  Unii poarta cu ei rănile la suprafața, alții…

  • Despre schimbare

    Le povesteam fetelor zilele trecute că deși știam adânc în ființă mea ca suntem pe drumul cel bun, ca adopția este soluția situației noastre ca familie, mă ispitea îndoiala. Schimbarea e grea, dezradacinarea dureroasa, re-atasarea un proces anevoios, și totuși a rămâne fiecare unde suntem nu este o soluție fezabila. Doar evitam inevitabilul.  Da, copiii noștri…

  • În spatele cortinei

    Nu ne îngrijorăm de copiii noștri când ieșim în lume. Sunt adaptabili, respectuoși, buni și generoși. Doar între oameni realizez succesul consecvenței îndrumării copiilor noștri, conectării și corectării cu smerenie și curaj. Ne bucurăm de ei și cu ei, și ne place că sunt ca un vânt cald și plăcut în contextele sociale. Suntem recunoscători…

  • Două surori acasă

    Într-o săptămână avem noul certificat de naștere.  Din aproape în aproape, mai adăugăm câte zece zile la finalizarea adopției. De la cererea de încuviințare a adopției, la decizia judecătorului trimisă prin poștă, la alte zece zile “drept de apel”. Apoi cererea de definitivare a deciziei, așteptarea formalităților ca apoi să ridicăm decizia definitivă și irevocabilă,…

  • Următoarea familie

    Fie că știm sau ne dăm seama, fie că nu, copiii care merg de la o familie la alta, acceptă o situație nenaturală ca un dat. Asta se răsfrânge în subconștientul lor în diferite moduri. Una din fiicele mele mi-a spus că i-ar plăcea să locuiască la o vecină care are câțiva copii cu care…

  • La jumătatea perioadei de încredințare

    Scriu la biroul fetei mai mari, în camera fetelor. Evelyn doarme în patul de jos. Azi a adormit ușor, în timp ce eu clipocesc pe tastatură. Traduc o carte, și cât doarme ea, fiica cea mare citește câte o carte, sau îi citește Daddy “Harry Poster” în engleză. Avem două ore de liniște în timpul…

  • Greu

    Dragi părinți, e greu. Relația cu copiii noștri uneori pare unidirecțională. Ei au nevoie de noi, au emoții mari, complexe, și noi dăm și tot dăm. Primim uneori bucuria unei îmbrățișări dulci și sincere, drăgălășenia lor mai ales când dorm și nu mai au nimic de zis sau de cerut… dar pentru multă vreme relația…

  • Adopția între teologie și practică

    de Russell Moore – Adoptat pe viață Adopția e, pe de o parte, “Evanghelie”. Prin ea, adopția ne spune cine suntem noi in calitate de copii ai Tatălui. Adopția ca Evanghelie ne spune despre identitatea, moștenirea și misiunea noastră ca fii ai lui Dumnezeu. Adopția mai este si “misiune”. Prin ea, adoptia ne spune ce scop…

  • Nevoile generale ale copiilor

    Nevoile generale ale copilului sunt de fapt, o particularizare, la vârsta copilăriei a eternelor nevoi umane formulate de Maslow şi alţi autori. Dragoste şi securitate Reprezintă o nevoie permanentă în copilărie, dar la vârsta mică este nevoia cea mai importantă. Prin această nevoie copilul îşi construieşte ataşamentul. De măsura în care va fi satisfăcută această…

  • Cum pot părinții să spună copiilor lor că sunt adoptați?

    de Franz Rohr O tânără mămică a fost întrebată dacă îi va spune fiicei ei că este adoptată. A zâmbit și a răspuns: „Nu credeți că are dreptul sa știe că am fost atât de entuziasmată atunci când am plecat să o cunosc că mi-am uitat și bigudiurile în par?“ Un tătic care, atunci când…

  • Durerea distanței

    Înțelegerea etapelor durerii este un început. Dar, de câte ori vorbesc despre etapele durerii, trebuie să le reamintesc oamenilor că etapele nu sunt liniare și pot să nu se întâmple în această ordine. Nu este o hartă, dar oferă niște schele pentru această lume necunoscută. Există o negare, despre care spunem foarte devreme: acest virus…

  • Timpul e relativ

    …Iar atunci când îl aștepți să treacă, un an poate fi resimțit la fel de apăsător ca 2 minute.  Doi ani am așteptat activ să adoptăm o fetiță, o fetiță anume, de care am aflat din întamplare că a intrat în sistemul de protecție, și anume, sora biologică a copilului deja adoptat de noi cu…