Cathartic journaling of an adoptive mom.
Latest Posts
-
New MomCo Iris year
In my quest to clear my daily schedule, my mind, my life, I have marked many good programs for termination. I am too emotionally spent to distinguish between them. But I hope I can restart some, if they seem to have been kept on the safe column. I’m not too worried though. I feel that…
-
Two weeks notice
When we experience burnout we reach a stage of numbness. Like our nerves get literally fried. There is only a smoldering amber left in our burnt offering. Someone said today on a podcast that people reach burnout when they are self-centered. When they make everything about themselves. Those who serve freely are not bound by…
-
MomCo Iris planning
Sometimes I think we are too tired and too old to start new things. We look around and others seem to have it all together and figured out. Every group needs a catalyst, or so we think. Some people are natural motivators, extroverts, good communicators, visionaries, with endless energy and ideas. But the reality is…
-
Burnout creeping in
Everyone wants a piece of me. I feel my body tense, trying to shake things off, burdens, pressure, suffocating demands. Even 1st grade homework help needed is distracting me. I think my voice is tense even if I try to cover it up with low tones and softens. The hardness creeps in. The irritation. The…
-
Kid tiredness
Jackie coordinated a sleepover with 5 girls in her class. They got to the age where they make plans and have a mind of their own. I love this stage. As they talked among themselves they reached the conclusion that Jackie would have most space. She brought it up with me and I said I’ll…
-
Presiune de grup
Am lăsat câteva zile să treacă, să mi se catalizeze emoțiile și să mi se clarifice gândurile. Într-un colectiv drag mie, m-am trezit constrânsă să accept să continui într-un rol de care deja mă detașasem mental. Am simțit ca am alergat cursa întreaga și am ajuns la capăt cu bine. Slavă Domnului. Anxietatea care mă…
-
Our evening talks
“Mom, when I get in bed, my mind starts to worry about all kinds of things. And I can’t stop my mind. I fear you will die. Who will take care of me? I worry I won’t be able to read. I can’t get away from these thoughts. Can you teach me how to pray?” In the…
-
Ai noștri pentru o vreme
Trăiesc cu gândul că la un moment dat îmi voi lua rămas bun de la copiii mei. Îmi pregătesc inima să îi văd luându-ți zborul din cuib, cu emoții de bucurie și dor. Eu însămi am plecat devreme de acasă. Când am semnat actele finale de adopție, mi-a trecut prin minte faptul ca în sfârșit…
-
Bucuria de a adopta
De când mă știu, doresc să am un domeniu de expertiză. Sistemul nostru școlar ne învață să fim buni la toate, apoi să ne reprofilăm la nevoie, să ne adaptăm. Cel puțin ăsta e mesajul perceput de mine încă din școala primară. Parcă abia devenisem lider în mediul profesional că repede am și intrat în lumea…
-
Parent as a leader. Lead like a parent.
Imagine starting to work for a gentle boss. Probably a dream in the beginning. Someplace where everything is soft, everything is nice. There is no pain, no gain. Nothing at stake. No real consequences whether you (or your colleagues) deliver or not, you come on time or not. Would you last long there? Would that team…
-
Etnia
La început de Martie, la ora de educație civică, Doamna Învățătoare a invitat-o pe fiica mea mai mare să își spună povestea. Doar dacă vrea. Adopția nu e un secret acasă, în cartier, în biserică sau la școală. Modul natural în care tratam această parte din povestea noastră a fost transmis ca atare mai departe.…
-
Sfârșit de clasa a IV-a
Doamna învățătoare Nadia a privit la copiii noștri prin credință și i-a inspirat să se înalțe la standarde la care nici noi n-am sperat cu atâta claritate. Le-a transmis valori solide și curaj că pot. De la devoționalele de dimineață, la responsabilizarea lor pentru teme, proiecte, și ce au de adus la școală a doua…
