Ne-am tras sufletul in weekend. Fetele au dormit o noapte la bunici. Noi ne-am uitat la un film si ne-am culcat devreme. Am dormit neintrerupt. Evelyn vorbeste in somn. Tare. Clar. Nazal. Striga: “Mami, Dad!” Imi spune prin Somn ca a doua zi o sa ii fie dor de mine cat va fi la Gradinita. Viseaza cu ce desene a vazut cu o seara inaninte. Se dezveleste. Bate din picioare. Pe de alta parte Jaclyn doarme tun. Acum. Mai nimic nu o poate trezi. Ma incanta relaxarea ei deplina in somn. Si e o placere sa ma uit la ele cum dorm. Linistite, senine, in siguranta, comfortabile si dulci si calde.
E frig afara. Un vortex polar a inghetat emisfera nordica in Februarie. Pana si Austin a prins un metru de zapada. Asa cum virusul corona a atins lume intreaga, si vortexul polar pare sa ne egalizeze in suferinta. Frigul (re)venit deodata dupa ce au inceput sa dea mugurii, se simte taios, dureros de rece.
Eu resimt un stres in plus cu finisarea casei. Finisajele de interior au un ritm anume. Birocaratia se impiedeca de frig si de oameni. Cimentul asteapta bland sa fie amestecat cand va fi mai cald. Gazul si electricutatea nu sunt conetctate. Avem caldura pe fir de la Vecini. Cheltuielile se aduna cu miile, si noroc ca avem carte de credit. Pe care o platim lunar dar deja am ajuns la 10.000 de dollar cu materialele pentru interior. Parchet, gresii, obiecte sanitare, piatra de tersasa, glafuri si coltare… canapea, masa mare, electrocasnice, scari si balustrada … the tab is open.
Am o sumedenie de cursuri online. Mai fugim si la scoala de doua ori pe zi. Am de schimbat uleiul si in curand avem de facut inspectia tehnica la Masina. Conrad are nevoie sa se concentrate la lucru creativ, si printre picaturi sa fim si parinti bine dispusi, prezenti, implicati, disponibili. Uneori imi vine sa ma ascund cu o carte sa-mi regulez nivelul de cortizol… sa ma relaxez cu un ceai. Nu prea mai facem ce ne place. Facem ce-i nevoie … dar e musai sa gasim un echilibru intre cele doua. Ne-am trezit cu resentimente legate de viata. Am renuntat voit la multe lucruri marunte, mofturi, rasfaturi… dar exista o limita. Cea mai buna si inteleapta decizie a fost sa mentin ora de somn a copilor la un 8 pm rezonabil iarna. Desi ele inca incearca sa negocieze uneori.
Imi place sa gastesc peste. Ele stramba din nas la peste. Uneori il gatesc cand sunt ele la scoala si mancam doar noi adultii, ’cus-’cus si salata… fara mutrele lor dezgustate de peste.
A, printer responsabilitatile regulate mai sunt si mesele zilnce calde de care avem nevoie. Am sarit odata masa, am Mancat aiurea pe fuga… si toata ziua mi-a fost data peste cap. N-am avut energie, am fast iritata. Ce mare lucru sa mamanci sanatos si la timp. Deunazi am fost in vizita la cineva la cina si am mancat la 6:30, cam jumatate de ora dupa ce am ajuns. Jaclyn ma intreaba destul de tare: “de ce dureaza atata sa faca mancare?” Draga de ea, nici nu stia sau nu si-a dat seama ca eu incep sa pregatesc cina de pe la 4, ca sa avem mancare calda pe masa la 5:30. Multumesc Domnului ca avem o Bucatarie utilata si confortabila, si bani de alimente sanatoase si gustoase. Fetele nu fac mofturi la mancare… decat la peste. Dar si pe ala il mananca cu chiu cu vai. Ca altceva de moft nu fac.
In ultima veme surorile se mai impung. Se mai imping, si se mai ating cu vorbe. Azi dimineata, nu stiu de unde, ivy ii spune lui Jackie: “cand o sa fiu mare eu o sa am iubit si o sa dorm cu el in pat. Si tu nu o sa ai iubit.” A avut doua surori adolescente in plasament, dar a trecut un an de cand a inceput sa isi insuseascsa noua viata cu noi. La Gradinita nu cred ca vorbesc copiii de astea. Oricum, evelyn a devent o forta de incapatanare si expresivitate. Jaclyn i-a cantat in struna si o ajuta si o bibileste, dar nu dureaza mult pana se egalizeaza puterile fizice si de personalitate. Abia astept sa o vad pe Jaclyn intinzandu-si aripile sa se gaseasca pe ea insasi si nu sa stea doar de sora ei mai mica, care pare ca uneori nu apreciaza atentia si iubirea sincera a surioarei mai mari. Ficare are drumul ei. Mai devreme sau mai tarziu vor deveni constiente de asta.
Le iubim la fel de mult, insa nevoile lor sunt diferite si stadiile de dezvoltare de asemenea, foarte diferite. Dansam dupa mai multe melodii simultan. Sa ne tina numai picioarele. Ca inima avem.