Dimineață iau micul dejun cu Ivy. Îi pregătesc gustarea pentru școală cat ea își termină cerealele. O duc la școală împreună cu alți trei vecini care merg la aceeași școală. Ea în fața. Povestim despre toate. Le răspund la întrebări.
O iau la 12 de la școală, împreună cu ceilalți vecini. La întoarcere procesează cu toții evenimente zilei, teme, colegi, ore etc.
Acasă îi pregătesc o gustare sau mâncăm toți 3 prânzul împreună. Jackie e la școală după masă. Am lăsat-o când i-am luat pe ceilalți. Strâng hainele de la uscat și mai mai pun o tură. Ivy mă roagă să jucăm un joc de “flip7” jucăm câteva ture. Strâng apoi prin bucătărie. Matur la intrare și sortez jucăriile de pe băncuță la intrare Mă cheamă să văd cum se dă pe role. Merg. E fain afară. Alteori jucăm pase de volei sau fotbal, sau bedminton sau fresbee. Îl plimbam pe Rufus. Vorbim. Răspund la nenumărate întrebări.
Vin în casă și ma pregătesc să întind hainele ce tocmai s-au terminat de spălat. Și ivy mă întreabă cu reproș “dar azi oare faci ceva cu mine?”
Nu răspund. Las întrebarea să răsune în gol. Mă uit la ea cu o privire întrebătoare.
Niciodată nu e de ajuns. Rezervorul e parcă mereu gol, chiar și când toată ziua facem lucruri în care îi deduc toată atenția. O iau cu mine la înot, la cumpărături, acasă gătim împreună, colorăm, jucăm câteva jocuri … și ca și Jackie aud: “niciodată nu am timp să mă joc cu ele.” Îmi vine să plâng de ciudă.
Uneori mă opresc și o rog să reflecteze la ce am făcut în ziua respectivă. Și azi i-am zis ca cel mai tare ma supără gândul ca va ajunge mare și o să se uite înapoi și o zică “mama nu s-a jucat niciodată cu mine” poate îi pun vorbe în gură. Dar eu am zis așa despre mama. Nu îmi amintesc să se fi jucat vreodată cu mine. Nici ea nu își amintește. Și am făcut un efort să fiu altfel. Dar uite ca mă așteaptă același verdict.