Când alți oameni ne admiră e greu de primit. Cu siguranță îi suspectăm ca nu înțeleg deplin complexitatea poveștilor noastre. Dar între voi, între povești, cu lacrimi și tăcere și reverență și râs terapeutic și cu pofta, mi se umple inima de admirație și apreciere.
Ajungem să ne îndrăgim copiii reciproc, să-i privim prin ochi de har, și să înțelegem tot mai bine inima Tatălui.
Ziua de astăzi a fost deosebită. Poveștile noastre tot mai profunde.
Probabil frângerea și smerenia pe care le aducem ca ofrandă, când în unele zile e tot ce mai avem, Domnul le primește cu blândețe ca pe un dar prețios.
M-a mișcat și pe mine profund întrebarea 7. “În ochii lui Dumnezeu voi aveați deja un statut princiar, dar înțelegeți acum ce statut deosebit ați dobândit înaintea lui Dumnezeu prin ascultarea față de chemarea Lui de a adopta copii? …Stați câteva momente și priviți-vă pe voi însevă din perspectiva lui Dumnezeu”
e doar un scurt moment de reflectare, de primit încurajare, ca mâine dimineață iar ne punem armura de luptă, cu teme, cu șlefuit caractere, cu minciuni sau sfidări sau testări, cu iubit și joacă, prezența si conectare, cu tăcere autoimpusă și cu rugăciunea ca domnul să facă minuni în inima lor si a noastră. Și între timp propriile noastre copilării sunt răscumpărate.
Vă îmbrățișez cu admirație și mult drag!