Nemulțumire

“De ce plecam mâine?” Vreau sa mai stam. Oftat adânc. Tremurat de buze. Uitat cu coada ochiului in podidit de plâns si tristețe. 

Anul ăsta așa e de fiecare data când mergem undeva nou. Fetele zic că atunci când sunt mari ele vor locui la hotel, că e mai frumos. Cineva face curat după tine. Si au televizor. 

Nemulțumirea (că așa o văd eu) e o boala a inimii. Sa nu te poți bucura de ce ai si sa dorești mereu mai mult. E o povara a adicției. Sa nu fii satisfăcut. Sa mai stai o zi dar si după încă o zi sa realizezi ca nu ești fericit sau mulțumit. Mai vrei un pic. 

-De ce nu putem sta până duminica?

-Pentru ca atât am plănuit sa stam. Atât am plătit. 

-Dar vreau să mai stam. 

-Nu se poate. Vin alți oameni in acest hotel, in camera noastră după ce plecam. Ne ținem de cuvânt. Așa e planul. 

Mergem acasă ca mai avem câteva zile in cluj ai apoi mergem in Franța. 

Să vezi atunci supărare când ne luam rămas bun de la bunicii americani. 

Lucruri bune se încheie sa facă loc altor lucruri bune. Mergem înainte. Trenul se deplasează la stațiile următoare. Chiar dacă o stație pare plăcută, nu putem rămâne acolo. Noi evoluam. Avansam. Ne schimbam. Călătorim. 

Oare când înțeleg copiii asta? Când o accepta ca realitate. 

Mama ar zice: “ei trăiesc momentul”. 

Si eu îl trăiesc. Si ma bucur de prezent. 

Dar duminica vom fi acasă. Si am obosit sa duc munca de lămurire. Hai nu fi supărat. Lasă ca o sa vezi ca ieșim in parc. Îți cumpăr înghețată. 

Nu. Nu sunt pentru aburit. 

Acum e greu sa vedem dincolo de vacanța asta. E trist sa ne luam rămas bun de la un loc frumos. De la familie. E normal sa ne dorim sa prelungim bucuria. Dar e timpul sa învățam sa ne gestionam Tristețea si dorințele neîmplinire mai sănătos. Nu împroșcând pe mama cu milogit si cereri imposibile, sau de-ce-URI nesfărșite. 

Eu răspund. Tu mergi in cerc cu de ce. 

Decizia nu se schimba. Adică nici nu depinde de mine. Rareori voi da lucrurile peste cap sa mai stau undeva câteva zile decât planul inițial. 

Va fi greu.

Voi cum va pregătiți de luat rămas bun de la locuri frumoase și oameni dragi?