Ne-am grăbit să ieșim din Cluj într-o vineri după amiaza de toamnă, anticipând aerul rece de munte. Și liniștea.
Cu bagaje mici, ne-am urcat toate cinci într-o mașină și am început din mers poveștile de reconectare sau cunoaștere.
În astfel de ieșiri, tot timpul aflam ceva nou din viața dinainte de copii, despre aventurile în tabere de tineret și adaptabilitatea noastră la disconfort.
Inevitabil se râde cu pofta în acest grup. Ce terapie!
Când am ajuns acasă duminica seara m-au întrebat fiicele mele ce am făcut în weekend. Complicat sa rezumi bogăția unui astfel de weekend într-o frază.
Am învățat lucruri noi, am luat decizii, am planificat conferințe, am împărtășit, am râs și am plâns. Am fost slujite. Am mâncat fructe, dulciuri si pufuleți, am făcut teste de auto-cunoaștere, scenete, și parcă fiecare cuvânt împărtășit a fost cu rost, și nu am sporovăit în gol.
Fără planificare chiar și discuțiile la mese au fost devoționale, și ne-am încurajat unele pe altele în umblarea noastră ca femei, ca mame și ca soții, dar mai ales ca fiice ale unui Dumnezeu extraordinar, Tată bun, generos si iubitor.
Ca lidere voluntare oficiale MomCo, în ultimii ani am parcurs anumite materiale împreună și separat. Avem același punct de pornire dar și aceeași misiune.
Deși suntem diverse, fiecare contribuie în mod specific cu darul ei. Și în unicitatea noastră sentimentul de apartenență este un dar și un miracol.
Am reflectat cu ochii larg deschiși la viziunea și misiunea noastră în această slujire. Am visat îndrăzneț. Am verbalizat cum anume vrem sa fim văzute, și ce mesaj transmitem prin comunitatea noastră. În prima seara conversațiile au fost ghidate de o carte anume despre munca in echipa, propusa de una din lidere.
Am vorbit și despre valori. Echipele care au valori comune și clare rămân împreună. Deși am dezbătut pe larg ce înseamnă pregătirea ștafetei, ce presupune asta, și cum ajutam alte lidere să crească.
Valorile slujesc ca si compas, magnet, fundație, ghid etc. Dar pentru a-și face efectul acestea trebuie întâi definite, practicate si afirmate in public pentru ca noi toate sa ni le însușim.
Valorile sunt standarde sau principii de comportament.
Cred ca pe măsură ce le-a enumerat, fiecare contribuind cu idei, am ajuns la peste 20. Desigur că nu le putem pune pe toate la același nivel, în acela timp, sau să le menționăm zilnic.
În acest weekend s-au distins și distilat câteva din ele, pentru ca am făcut referință des la ele, ca punct de pornire în conversații adânci sau vulnerabile.
Prima valoare propusă de mine a fost comunicarea deschisă. Prețuim comunicarea directă, ascultăm cu deschidere și curiozitate. Îndrăznim să vorbim sincer cu dorința de a împărtăși la timp despre situații pe care le vedem că necesita îmbunătățire sau schimbare.
A doua Self-care / îngrijirea de sine: suflet, minte, trup. Având grijă de noi ca lideri, dăm permisiunea și celor din jur să aibă grija de ei înșiși. Suntem un exemplu. În același timp putem avea grija de cei încredințați noua fără resentimente sau oboseala perpetuă.
A treia a fost excelență/competență. Tot ce facem sa fie făcut la standarde înalte, ca pentru Domnul.
Una din ele a fost smerenia, și tot weekendul ne-am prăpădit de râs pe seama acestei valori esențiale. Doar pentru că smerenia, prin definiție, se trăiește nu se discută. Totuși e bine de notat că Filipeni 2:3 zice “Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui ci si la foloasele altora.”
MomCo e un brand international, respectat si admirat. Iar noi suntem doar o mână de femei care s-au pus in slujba Domnului, pentru o vreme. Acum e vremea potrivită sa semănăm, și poate multe roade se vor culege tot la vremea lor potrivita, chiar daca noi nu vom ști.
Vulnerabilitate si autenticitatea au mers mână în mână cu prima valoare, și în acest weekend am simțit din plin libertatea neplanificată să fim sincere până la lacrimi. Ce eliberator, ce sentiment de odihnă între prietene si surori.
Ne unește un duh de pace și de dragoste pentru Isus și pentru semeni. Ne ascultăm cu reverență și ne cunoaștem cu o cascadă de umor și veselie.
Facem parte din atât de multe și diverse comunități. Și când ne aducem pe noi autentice în fiecare relație, nu știrbim nimic din cine suntem noi în alte contexte. Ne iubim copiii si soții, îl iubim pe Hristos, și ne iubim prietenele diverse din toate contextele. Cred că marea noastră provocare e ca prea ne întindem în toate direcțiile, pentru că dăm cu bucurie din noi, și în același timp primim înmiit. Suntem oameni totuși si prioritățile intra in tot felul de competiții. Dar uite așa ajungem din nou la a doua valoare a îngrijirii de sine.
Am început întâlnirile noastre cu una din mame împărtășind cum conectarea aduce vindecare. Și am încheiat cu aceeași viziune, povestind despre Psalmi.
Te-ai gândi că ce spirituale suntem. Din punctul ăsta de vedere nu intram într-un șablon. Îl iubim pe Hristos. Punct. Prețuim integritatea si caracterul, păstrăm confidențialitatea, promovăm ospitalitatea prin evenimentele noastre, nu prin ce servim ci prin felul in care ne conectam cu cele ce ne trec pragul. Vrem sa fim cunoscute pentru autenticitate si unitate, și vrem să slujim cu toată inima, fiecare prin darul ei.
Când scriu despre cât de grozav e un grup din care fac parte, sau cât de minunat e soțul meu, sau ce binecuvântare sunt copiii mei, mi-e frica să nu sune a laudă. Doresc să conștientizăm darurile pe care le avem și faptul că exista loc la masă pentru fiecare mamă, să pășească in lumina, să intre sau să înceapă o astfel de comunitate pentru mame, să fim împreună lumini și sare.
Singur e greu. Ia cu tine o prietenă. Fă primul pas. Îndrăznește și împărtășește-ți inima.
Învățăm împreună. Creștem împreună. Și ne inspiram unele pe altele.
Leave a Reply