În ziua porților deschise, stăteam cuminți în bănci, o mână de părinți care se știau vag de pe la biserici. Cu emoții și alegeri decisive în față dar și cu o învățătoare senină și cu experiență, noi am ales să ne înscriem. Și am fost acceptați. Nici unii nu știam nimic despre ce ne așteaptă. Copiii au prins gustul cărților și cititului devreme. Inspirați de anturaj și de învățătoare. Progresul făcut până de Crăciun a fost neobișnuit. Pentru ca în martie , prea devreme, am încheiat școala fizică. Și generația acestor copiii a învățat să facă “ședințe pe zoom”. Se se concentreze într-un ecran, să învețe lucruri noi când abia știau să citească și să numere bine până la 31. În acest sezon lung am tras cu urechea, mai toți părinții la lumea fascinantă a școlii. La povești, la explicații, la probleme de mate. Au învățat să scrie de la distanță. Doi ani. Cu dor de comunitate și cu determinare să progreseze conform dezvoltări lor biologice. Cu sete de cunoaștere dar cu prea multe distracții de acasă. Cu sport făcut în biroul părinților, pe zoom. Cu antrenamente de intensitate pe intervale. Cu scuipat în pipeta și testat de COVID în fiecare dimineață. Cu măști. Nesfârșite măști. Deși doi ani n-au mers nicăieri, în clasa a doua spre sfârșit și a treia și acum a patra, au gustat excursiile cu poftă, cu recunoștință, cu încântare. S-au făcut pași prin credință. S-au făcut salturi în necunoscut. Au încercat lucruri noi și Domnul i-a păzit. N-au pierdut nimic din bucuria claselor primare și au învățat despre reziliență și adaptare. Au mers la Sibiu și în Bucovina, au văzut casa lui Ion Creangă și Fabrica de științe. Au văzut cetăți vechi la Alba și Neamț și castelul din Hunedoara. Au mers cu trenul și au descoperit cu fascinație lumea din jur. Au învățat îndrăzneala făcând chestionare în parc și cu părinții voluntari au descoperit repere importante în cluj, arena, catedrala, ANAF, judecătoria, teatrul și altele. Au avut activități ecologice pe traseul broscuțelor în Făget si au vizitat salina Turda, coborând în adâncuri, în istorie și în fascinație. 

Am făcut școala în alt spațiu și școală după masă. Intrăm acum în ultima rundă, ultimul tur în jurul cunoștințelor de bază. S-au legat prietenii, au învățat să socializeze respectuos, cu blândețe, empatie. Când au greșit s-a făcut loc reparării și iertării. 

Am avut un ghid plin de credință și iubire, acolo pentru copiii noștri, în și între ore, care a luminat și a arătat drumul mai mult decât în navigarea cunoștințelor. Problemele ce le vedem în jur în marea tehnologiei, ai noștri au avut un căpitan curajos și clar, care nu s-a fâstâcit în fața presiunilor. Tehnologia nu i-a furat în contextul școlii. Au ascultat cu respect și încredere, ca un grup omogen. Și în pauze și excursii au ridicat ochii spre lume și unii spre alții. 

I-ați protejat de presiunile din jur, le-ați ținut spatele în fața lumii și în fața autorităților școlare. Toate cuvintele nu sunt de-ajuns să exprimăm recunoștința și admirația pentru tot ce ați făcut pentru copiii noștri. Trăim într-o lume imperfectă. Dar nu v-ați pierdut nădejdea și nu nu ați renunțat la lupta cea bună. Avem o rampă de lansare pentru un viitor mai bun, pentru noi și pentru comunitatea în care copiii noștri continuă să lumineze lumina primită prin dumneavoastră în școala primară. Domnul să vă binecuvânteze și să vă răsplătească mai mult decât vom putea noi vreodată. Copii vor duce împreună torța prieteniei și a curajului și integrității mai departe.