O sală plină cu parinti de viitori școlari, si o doamna învățătoare calma, calda, si deschisă. Ne-a spus mai multe lucruri despre următorii 5 ani de școala, dar ce mi-a ramas in minte a fost mesajul clar ca prioritatea ei in primul an, pe langa startul academic, sa fie modelarea caracterului copiilor in comunitate. Caracter!

Se încheie primul semestru si doamna învățătoare se tine de cuvânt. E asa o încântare sa vedem roadele deja. Generozitate, incluziune, bunătate, răbdare, atenție, disciplina, speranța, pozitivitate… pe langa progresul academic; nici ea nici noi parintii nu suntem singuri. Impreuna modelam caractere. Si reciproc ne facem munca mai ușoară.

Ce mare lucru sa ne înconjurăm cu parinti buni, cu oameni care il iubesc pe Dumnezeu si care la rândul lor se străduiesc sa-L urmeze pe Hristos.

Școala la care merge fetița mea e publica si creștina. Copiii se roagă in fiecare dimineata, si ocazional învață psalmi. La ora de religie asculta povestile vechiului testament, si ni le povestesc acasa cu entuziasm. Cu vreo 6 colegi merge si la școala duminicala, ca parintii lor merg la aceeasi biserica cu noi.

Nimic nu a fost premeditat. Darul acestei comunități este har pur.

—

Dupa trei ani de uitat la sireturi cand educatoarele de la gradinita cereau voluntari pentru casieri, președinți si Vice președinți care sa reprezinte interesele copiilor si ale parinților, in clasa zero am hotarat sa tai scurt momentul inconfortabil de liniște si m-am oferit sa fiu casier. Cu responsabilitate si disponibilitate, anul asta imi asum aceasta slujire. Observ cu surprindere ca nu ma copleșește treaba asta. Oamenii implicați sunt flexibili, prompți si deschiși. Învățătoarea face cumpărăturile. Eu doar decontez chitanțe si facturi, si țin evidenta.

Sunt multe lucruri pe lumea asta pe care le facem de nevoie, nu pentru că ne face o deosebită plăcere. Și totuși, uneori putem găsi bucurie în responsabilitate și în slujirea celorlalți.

—

Aseara am avut serbarea de Crăciun. Cu emoție si bucurie am savurat momentul. Ce mare lucru sa trăim in prezent! Copiii toti au fost frumoși si artistici, fiecare in felul lor, iar pe fețele părintilor si bunicilor s-a citit bucuria! Toata serbarea a durat 25 minute, si apoi încă jumatate de ora am socializat.

Sunt asa recunoscătoare pentru aceasta clasa pregătitoare, învățătoare, parinti si copii.

Oh, daca am duce cu noi si in celelalte comunități, aceeasi încredere, speranța, bunătate, curtoazie si har, am schimba lumea întreaga!

Noi suntem mlădițele. Sa rămânem altoiți in El, sa dam roadă gustoasa si din belșug.