“Un gând care nu-mi dă pace” fraza cu care ne-au abordat mai mulți prieteni dornici sa afle mai multe despre ce înseamnă sa adopți un copil.
Așadar îi invitam la o Conversație pe toți cei pe care gândul adopției nu le da pace. La un dialog. Sa confruntam realitatea. Sa aflam despre procedura, despre asumarea unei responsabilități de o viața. Despre cum se schimba inima noastră, in bine. Si devine Mai curajoasa. Ne ia prin surprindere.
Dumnezeu așa ne-a făcut. Nu sa ne atașam de orice copil care ne iese in cale. Ci cumva, pregătindu-ne mintea inima si casa sa fim potriviți cu un copil sau mai mulți care au nevoie de o familie, si sa realizam ca e ușor sa-i iubim pe cei vulnerabili. Si sa ne atașam sănătos si astfel sa ii ajutam pe ei sa se atașeze si sa se vindece.
In Noiembrie 2021 un gând nu mi-a dat pace nici mie. Am făcut ceva neașteptat. M-am simțit mișcată sa vin in fata bisericii si sa vorbesc despre cauza orfanului.
In 2022 multe uși si oportunități neașteptate s-au deschis sa continui dialogul despre Adoptie.
De departe Adoptia copiilor pare miraculoasa. Un procedeu nenatural.
Cum ii place sa spună soțului meu: am devenit părinți pe cale supranaturala.
Februarie e luna căsătoriei; si m-am simțit inspirata sa fac o Paralela între Adoptie si căsnicie.
Oameni care nu sunt rude de sânge devin o familie. Dragostea fileo si dragostea eros ca decizie.
Nici in căsnicie nu intri forțat sau naiv. Ci cu rugăciune. Cumpătat si cântărit. Dacă ai binecuvântarea sa faci parte dintr-o biserica precum IRIS, ai parte si de consiliere premaritală.
Exista o perioada de curtate, de pregătire emoțională si psihică, si cu toate astea începutul vieții in doi tot poate fi un șoc la sistem.
In Adoptie avem parte de o perioada de evaluare si atestare, ca suntem apți sa adoptam copii. Sa aducem in familia Nostra, in casa noastră o viața de om, vulnerabila, cu multe nevoi, sa fim intr-o postura de autoritate dar si de generozitate, blândețe si înțelepciune. Sa ne domolim entuziasmul si sa îl drămuim, să îl canalizăm spre îngrijire pe termen lung. Dacă noi avem emoții in legătura cu a aduce un străin in casa noastră cu care sa împărțim viața, timpul, Finanțele, spațiul, cu cât mai emoționant sau dramatic poate fi pentru un copil care nu ne cunoaște, care a fost poate neglijat, flamand, care a suferit sau a fost dezamăgit. Si totuși un miracol se întâmpla. L-am văzut din nou si din nou.
Dumnezeu pune in noi, premeditat, încet, drămuit, o dragoste inexplicabila. O dorința incredibila de a iubi un străin si de a-l ajuta sa Devină parte din tine ca un altoi.
Într-adevăr, relația de Adoptie e mai puțin echitabila decât cea de căsnicie. Unul are nevoie de celălalt mai mult. Noi ca Adulți suntem copacul cu rădăcini, si trunchi puternic. Cu sau fără copii viața noastră are sens. Dar copii, ca mici altoi, pe cont propriu se usucă. Însă lipiți de noi, prind viața si in schimb aduc rod, transforma întreg rostul trunchiului nostru. Îl fac mai bogat.
Si dragostea fileo prin Adoptie si eros necesita o curtate, o pregătire. Oficializarea relației de familie seamănă. Pentru obținerea atestatului de adopție trebuie sa faci un doar cu acte si evaluări medicale. Si sa aștepți 90 de zile. Si la căsătorie trebuie sa duci acte la primărie sa faci evaluări medicale si sa aștepți doua săptămâni.
Si in căsnicie si in Adoptie ambele părți au un cuvânt de spus. Ne alegem reciproc.
Ne e drag unii se altii. Ne cunoaștem in parte. Avem nevoie unii de altii. Ne iubim într-un mod sacrificial. Si rasplata este mare.
De 6 ani jumate sunt mama.
A creste un copil nu e ușor. Te scutura de egoism si te face sa cântărește toate valorile tale, te smerește si scoate la lumina lipsurile si limitările. Dar oh, ce bucurie, cât sens, câta veselie, sa poți împarți tot ce ai, tot de ești cu un copil.
Am fost chemați sa facem ce ne sta in putere astăzi. Un gând care nu ne da pace.
Alorirea necesita o tăiere, o alipire, grija, munca, frangere si vindecare, dar merita. Un copac altoit e o provocare pentru un grădinar dar in final aduce un rod cu o dulceața de neegalat.