Vulnerabilitatea este inconfortabilă. Dar când ne lăsăm cunoscute sau cunoaștem pe cele de lângă noi dincolo de aparențe, începem să gustăm savoarea apartenentei. 

Astfel, printre altele, așa ne împrietenim cu disconfortul. Pășind în lumină. Să ne aerisim mintea și inima. Să ne lăsăm văzute, și prin imperfecțiunile noastre să lumineze Isus și felul in care lucrează El în viața noastră. 

În epuizarea mea de un an, nu mai doream să cunosc pe nimeni nou. Simțeam ca sunt suprasaturată social. Dar sâmbătă mi-ați făcut așa poftă să vă cunosc mai bine. Să mă opresc și să ascult, să ma delectez și să savurez bucuria în comunitate. Umorul vostru, poveștile prețioase, cu autoironie și speranță. 

În ton cu tema anului, vă las aici un mesaj din Iacov. 

“Surorile mele, să priviți ca o mare bucurie când treceți prin felurite încercări, ca unele care știți că încercarea credinței voastre lucrează răbdare. Dar răbdarea trebuie să-și facă desăvârșit lucrarea, pentru ca să fiți desăvârșite, întregi și să nu duceți lipsă de nimic.”