Tocmai am încheiat cu succes (adică pline de încurajare si speranța) clubul de carte “A doua mama”. O mămica adoptiva m-a întrebat daca stiu de vreun grup de suport post adopție la care ar putea participa. M-a mișcat profund aceasta întrebare vulnerabila. Pentru ca am rezonat cu nevoia acestei noi prietene, de conectare si suport. In plină pandemie nu stiam de nici un astfel de grup. Dar Cartea “a doua mama” tocmai se lansase prin ARFO si o citisem dintr-o răsuflare. Așa ne-a venit ideea sa începem de undeva. Am întrebat-o daca i-ar surâde un astfel de grup de suport, gen club de carte, si răspunsul ei a fost prompt si încurajator. Cartea oferă la sfârșit sugestii simple despre cum sa ne organizam. Ne-am adaptat situației de distantare sociala, Si am avut Întâlniri regulate online, Dar a fost extraordinar de real, de personal, si am sudat legături trainice cu alte mame care călătoresc prin aceeasi vale si urca aceeasi munți. Cu fascinație am descusut conținutul cărții, am plâns si am ras împreuna, si am ajuns sa ne îndrăgim copiii unii altora, si totodata sa ne privim proprii copii cu ochi mai blânzi, mai înțelegători, mai pline de compasiune si umor. — Cand am primit intrebarea ei, nu ma simțeam in stare sa încep ceva complex. Si nu credeam ca am ceva de oferit in acest sezon dificil si de adaptare pentru noi înșine ca familie, dupa ce am adăugat un nou membru prin miracolul adopției. Dintr-o adânca nevoie personală pentru un astfel de grup de suport, am extins invitația si altor mame, care au răspuns cu o așa deschidere de parca așteptau invitatia asta. Asa, Ne-am pornit la drum, o mâna de mămici adoptive, conștiente de cat de mare nevoie avem de comunitate, cu respect pentru punctualitate, vulnerabilitate si curiozitate empatica. Ne-am facut timp, si am fost răsfățate si iubite de Tatăl nostru ceresc, deschizând urechea la mesajul lui de iubire pentru noi.