M-am plâns că fac parte din prea multe grupuri pe Whatsapp. Dar imi construisem deja o reziliență mentală să jonglez cu multe conversații și mă bucuram din plin de conectarea ușoară.
Eram în toiul vacanței când am pierdut subit accesul la Whatsapp fără drept de apel în urma unui hack al unei pagini de Facebook. Am reușit să cer ștergerea contului meu de Facebook după 18 ani de când l-am deschis, doar ca să scap de asocierea cu el, unde hackerul îmi schimbase vârsta să apar sub 13 ani.
Deși numărul meu de telefon e același, faptul ca nu mai răspund pe Whatsapp a creat confuzie în rândul oamenilor. Dupa o luna am si dispărut din toate grupurile. Am “părăsit” grupurile la 30 de zile de când numărul mi-a fost suspendat. Un pas în direcția unei rezoluții. Chiar dacă e incomod.
Nu am suferit teribil: îmi plac schimbările. Îmi place să provoc status quo. Și ce dacă nu mai fac parte din grupuri? Și ce dacă nu mai postez nimic pe Facebook și toată istoria mea e ștearsă? Oare eu încetez să exist? E și asta o dramă existențială. Dar eu încă respir, trăiesc, lucrez, investesc, ascult și vorbesc. Scriu și mă plimb. Și simt ca relațiile în persoana sunt cu atât mai valoroase. Și mai savuroase.
“A fi rar la vedere” era o vorbă bună de-a bunici mele. Accesibilitatea fără limite nu e benefică pe termen lung.
Îmi place să plec prima de la petreceri. Tac și ascult multă vreme dacă e nevoie. Dar m-am gândit și care e rolul meu dacă dispar complet? Pot sluji încă în domeniile în care mă implicam? Cum ajunge mesajul meu la oameni? E nevoie să ajungă sau nu?
În prima săptămână suspendarea contului s-a simțit ca o detoxifiere. Binevenită.
Ai renunțat vreodată la cafea de bună voie câteva zile să vezi cum te simți? Ai devenit dependent de licoarea asta neagră și savuroasă? Chiar dacă bei doar o cană pe zi, mereu la aceeași oră, și nimic mai mult. Nici nu apuca creierul să simtă lipsa ei când îi dăm zilnic la aceeași oră doza de cofeină. Cumva, cafeaua are un ritm al ei, în 24 de ore, o ceață a minții se instalează. Nu cere mult să se trezească, să își revină. Cu doar puțină cafea la aceeași oră.
Deci în același timp dispariția mea din Whatsapp a venit ulterior un sevraj. O durere de cap neașteptată. Nu fizică. O durere surdă socială. Emoțională. Spirituală chiar. Nu mai eram accesibilă. Dar am dispărut fără să pot anunța sau explica ce s-a întâmplat.
Câteva persoane m-au sunat. Alți m-au contactat pe Instagram. Și e-mail. Și sms. S-a ajuns la mine ușor.
Totuși. Mă îngrijorează inflexibilitatea societății, a așteptărilor mele scăzute, și a alternativelor comune inexistente de comunicare la scara larga. SMS-urile sunt nelimitate de când opțiunea gratis de whatsapp a fost introdusă. Oamenii care mă caută pe Whatsapp și nu mă găsesc se panichează sau rămân blocați la un singur mod de comunicare. Nu încearcă alte căi. Nu se gândesc la posibile cauze. Mai ușor e să creadă ca mi s-a întâmplat ceva rău sau ca m-am supărat și am plecat fără să spun nimic. Dar majoritatea care ma cunosc știu ca nu as face așa ceva. Nu e stilul meu.
Fără sa planific, am demarat un experiment social extraordinar. Mă descurc si fără whatsapp? Când îmi dispare istoricul pe Facebook, mi se șterge si istoria? Experimentăm cu toții o amnezie socială? Este posibil sa avem experiențe bogate si dincolo de ochii lumii?
Îmi propusesem sa fiu o lumină și o încurajare online. Îmi alegeam cuvintele si pozele împărtășite sa nu stârnesc invidie ci sa provoc la gânduri mai profunde, să încurajez la reflectare, sa încurajez acțiune. Mă vulnerabilizam cu rost. Dar uneori si pastilele de înțelepciune, vorbele de duh, chestiile amuzante si reale pe care le zic fiicele mele, introspecțiile lor, uneori ma întrebam daca nu cumva ne risipim energia într-un neant. Eram pe Facebook mai mult sa dau decât sa primesc. Și poate de asta ștergerea involuntară a contului nu se resimte ca o tristețe sau o mare pierdere.
Am auzit o paralelă amuzantă: când ești prosti e ca atunci când ești mort. Nu te doare pe tine. Dar îi doare pe ceilalți. Nu pe mine mă doare ca nu am Whatsapp. Îi doare pe ceilalți ca nu sunt la fel de ușor accesibilă.