Familii în așteptare

Intru în sala de conferințe cu 5 minute înainte de ora stabilită. Gazdele, echipa de două persoane, care se ocupă cu evaluarile post adopție, ne așteaptă senine și primitoare. Povestim de copii. Nu ne-am vazut de când era tare frig. Acum e toamnă iar. Demult am încheiat procedura de evaluare post-adoptie. Acum aștept un nou început.

Apar încă 7 cupluri în așteptare. Oameni cu speranțe, visuri, neliniști despre viitor. Oameni răbdători de mai bine de un an sau chiar doi. 

Pe de o parte e ușor pentru mine. Acasă mă așteaptă o Fetiță minunată pe care o iubesc cu bucurie, cu dedicare, cu minte înțeleaptă. Cu disciplină și cu realism. Cu abandon în grijja și înțelepciunea unui Dumnezeu care știe tot, poate tot, iubește tot. 

Pe de altă parte, intrăm cu totul în detalii. Ce știm și ce dorim să știm. Ce am facut și ce ne frământă. Declar cu curaj că nu am mimic de ascuns, iar asta îmi dă și putere și claritate.  

În jur sunt părinți care așteaptă să fie potriviți cu un copil după puterea lor, după situația lor.

Cel mai probabil că nici anul ăsta nu o vom cunoaște pe surioară. Nu stiu de ce. Nu ințeleg. Și oamenii cu care am vorbit astăzi, nici ei nu știu. Un mister. O durere. O frământare și o pierdere… de timp, de ani, de vindecare și atașament timpuriu.

Stiu că sunt legi propuse, de îmbunătățire, de schimbare, de ajutor. Unele au fost promulgate deja in 2016. Dar nu doar legile trebuie schimbate, ci și oamenii care le aplica trebuie sa aibă lumină și bunavoință să o facă. 

Să ai un Copil. Sa iubesti necondiționat un Copil vulnerabil, care poate pentru moment e chiar bine, în plasament, dar care are nevoie de o familie permanentă, de o identitate, și de siguranță. Oare nu te-ai duce pana la marginile pămantului pentru el? 

Să fie sânge din sângele copilului tău… Chiar dacă toată această zbatere este să afirm și să întaresc iubirea fără frică față de fiica ce am adoptat-o deja, atunci fiecare lacrimă, fiecare luptă si fiecare rugaciune a meritat. Si merită. Înmiit merită.

Cartea ce o citesc zilele astea se numește “Down-to-Earth Spirituality” tradusă “Spiritualitate cu picioarele pe pământ” care zice că pentru Iacov (din Vechiul Testament) Credința înseamnă Luptă. Așadar, iată că luptăm. Curajos. Cu resurse. Cu determinare. Pentru dreptate. Pentru salvare. Cu fiecare zi ce trece, cu fiecare rugăciune și lacrimă fierbinte, mi se clarifică motivațiile, dorința inimii mele, credința.