In ultimile săptămâni am fost întâmpinată cu câteva minciuni gratis de la J. Minciuni spuse parca pentru practică. Poate astea ma deranjează ce mai tare. Citesc printre rânduri, prin pupilele dilatate, si îmi pare rău sa vad cum se știrbește încet încet încrederea mea in hotărârea fetelor mele de a spune adevarul.
O întreb pe J de ce a mințit in legătură cu ce și-a comandat. Doar ea m-a sunat. Nu eu am forțat-o sa comande ceva anume. Si nu am sunat-o sa o întreb ce și-a luat. De ce ma suna ea doar ca sa ma minta. Sunt chiar curioasă si aștept cu răbdare sa ma luminez.
Îmi spune ca cei din clasa ei mint de îngheață apele, pe oricine. Mint zilnic.
O fi un nou trend. Nu știu. Dar ii spun ca noi nu trebuie sa ii copiem pe colegii de la școală.
O întreb ce părere are despre relația mea cu mama mea, bunica ei. “E buna.” Zice ea. “Crezi ca am mințit-o pe bunica?” – “probabil ca da”.
Am învățat sa ma sustrag sin situațiile in care ar trebui sa mint. Poate am mințit prin emisie dar niciodată nu m-am uitat in ochii ei caii spun o minciuna sfruntata.
In conversația noastră devin foarte emotivă. Ma podidesc lacrimi fierbiți si îmi tot curg pe obraji in Timo de vorbesc. Ii spun ca Diavolul e Tatăl Minciunii. Cu cine vrem sa e asociem? De ce nu deschid ușa spre practica minciunii. Daca nu clarific acum limitele încrederii si valorilor noastre ca familie, nu știu ce ne așteaptă in adolescenta. Nimic bun. Libertățile ni se construim pe încredere. Nu ma pot preface ca nu vad când consecințele minciunii sunt periculoase.
Isus a spus ca El e Calea, Adevarul si Viața. In contrast cu Tatal Minciunii. Ce alege?
Cel mai probabil ca acum nu prețuiește la adevarata valoare fundamentul pe care ne-am construit noi familia, si viața: pe adevăr. Identitatea lor, cine sunt ele, cum am ajuns noi sa le iubim din toată inima, de unde vin si încotro ne îndreptăm împreună. Da. Am adus vorba de adopție. Când știu câți oameni s-au încurcat de frica in ițele ascunzișului si minciunii. Noi nu. Si ele astăzi pot privi cu încredere la trecut si viitor.
Pretind reciprocitate. Poate ele nu înțeleg cât de dureroasă e minciuna pentru ca nu o trăiesc in familie. Prețuiești adevarul când vezi cât de tare ustura decepția.
Conversation asta cu amândouă a fost un punct de cotitura. Deși seara ivy a zis seara la culcare ca cel mai incomod moment din zi a fost conversația asta.
Consecințele naturale la minciuna nu sunt privilegiile de utilizat telefonul sau cumpărăturile sau desertul. Ci încrederea acordată când vrea libertate sa exploreze independent. Unde si cu cine sa se plimbe? Pana când? Copiii pot avea o influența grozava unii asupra altora. Majoritatea limitelor nu sunt pedepse ci scuturi de protecție pentru obiceiuri nesănătoase.
Nu as răzbi ca Parinte daca nu as avea ca resursa Cartea Înțelepciunii, si credință si valorile bine definite in ceva mai mare de cultura in care trăim.