sentimente conflictuale

“…nu va suparati, dar cati copii mai are de gand femeia asta sa faca?”

stiu… cand ne uitam la lumea adoptiei cu binoclu, parea infricosatoare, si dezlanata, complet incontrolabila. Si simteam asa un amestec controversat de emotii. Cum sa impaci contextul dureros al abandonului, al separarii, al traumei, cu bucuria si nerabdarea si entuziasmul nostru de parinti adoptivi? Ce sa iti doresti? Cum?

Si totusi, noi suntem la capatul podului unei traversari, care la mila soartei pare ca asteptam sa ne treaca cineva podul. Sentimentul de pasivitate in proces ma sufoca, ma irita. Cum sa astept activ? Si Cum sa ma bucur? De ce sa ma bucur?

Iata, gandul ca aceeasi femeie, aceeasi mama biologica a lui Jaclyn, a mai dat nastere unui copil, un copil de care nu poate avea grija. Poate de asta a renuntat asa usor la Jaclyn… mai era unul pe drum. Si totusi, i-a dat viata. Putea alege altceva… Imi doresc din toata inima pentru Jaclyn sa aiba o sora cu care sa imparta povara si darul adoptiei. Cu care sa dezvolte o legatura in ale carei trasaturi sa se caute si sa se regaseasca.

Pentru oricine altcineva sarcina, copilul acestei femei poate o povara… pentru mine este un dar. Ni s-a spus sa nu ne asteptam sa mai aiba frati mai mici jaclyn. Mama biologica a avut deja zece, unii sunt adoptati, altii mai mari sunt iesiti din sistem. Si totusi, dorinta inimii lui Jaclyn sa aiba o surioara, o dorinta exprimata des si liber …ruga ei neprocesata… iar noi asteptand activ, batand drumuri, de la Ana la Caiafa, pentru hartii si alte acte. Dumnezeu e in control si noi raspundem cu bucurie la chemarea lui.