M-am bălăcit în autocompătimire, care a devenit mai intensă cu timpul. Odată ce mi-a sunat ceasul matern, fără o rezoluție evidentă la orizont, m-am simțit blocată și deznădăjduită. Ceva ce părea că ar trebui să fie așa de ușor, care li se întamplă tuturor, de ce nu mi se putea întampla mie? 

Ziua Mamei era grea. Grea pentru că nu doream să stric bucuria nimănui, dar doream să mi se permită să simt tristețe într-o zi de sărbătoare. Puteam fi și eram recunoscătoare pentru propria mea mama. Dar recunoștința asta putea coexista 100% cu dorința mea adâncă de a fi mama cuiva. 

Am citit într-un pamflet, sau poate era doar ceva înțelept spus de un copil, că există atatea femei care doresc să fie mame, câți și copii care au nevoie de o mamă. 

Dacă eu puteam simți așa tristețe în dorința de a fi mamă și să numesc un copil al meu, cu cât mai dureros trebuie să fie pentru un copil care nu are pe cine chema mamă, să-l protejeze, să-l pună seara la culcare, să-l gâdile, să-l hrănească mâncare bună, să-l iubească deplin. 

Cred că Dumnezeu a pus în noi instinctul ăsta. Este El în noi, cel care ne cheamă la viață, prin a ne darui noi viața. Noi toți care am devenit părinți am răspuns chemării ăsteia, doar că unii din noi a trebuit să fim deplin treji și conștienți, și să acționăm premeditat, în afara normelor, împotriva curentului. 

Mi-a trecut prin minte gândul că poate Dumnezeu a decis să nu ne dea copii biologici, pe cale tradițională, pentru că poate cumva nu am fi devenit părinți îndeajuns de buni. Sau poate că El are alte planuri cu noi, să fim liberi, neatașați, fără copii. Dar cum am stat și m-am gândit, am realizat și recunoscut față de mine însămi, că îmi doresc să fiu mamă, să îmi suflec mânecile și să las viața să fie dezordonată și impredictibilă. Să las maternitatea să îmi deschidă mintea si inima în feluri în care doar intuiam. 

Fiecare capitol își are rostul. Pierderea, dezamăgirea, capătul puterilor. Și apoi poiana. Vista. Călătoria incredibilă. Viața abundentă. 

Dacă simți ghiontul dorinței de a iubi și de a crește un copil, să fii mamă sau tată, ce-ar fi dacă undeva, mai aproape decât credeai, există un copil căruia îi e dor de tine. Care are nevoie de tine. 

Dă adopției un gând în plus. Cine știe unde va duce.