Mă frământă…

Așteptăm. Așteptam de un an si jumate. Dupa un sistem care merge parca inapoi. Iar legea este doar parțial puternica sau de folos.

Neinformați, dezinformați.

S-au simplificat legile si s-a scurtat teoretic timpul de asteptare, pentru parinti si copii, însă in realitate toate lucrurile se desfășoară mai greoi parca.

Toate astea in contextul in care o adopție finalizată este mediatizata si supusa unui nou scrutin. Iar un alt copil, fix in cluj, intors in familia biologica moare bătut de mama.

De altfel, multi parinti așteaptă cate doi ani sa fie macar o data potriviti cu un copil adoptabil, fiind nevoiți sa treacă din nou prin reatestare. Daca încă n-au renunțat la visul de a adopta.

Iar in unele județe timp de doua luni nu s-a încheiat nici măcar o adopție. Unde e blocajul? Sunt atâția parinti care se perpelesc de asteptare, si copii care se topesc sistem, in nepăsare, in răbdarea asta corecta politic si legal.

Sa ne ferească Dumnezeu de o greva in sistemul protecției speciale. Desi, nu stiu cine sau ce pune piedica in buna di eficienta desfășurare a adopțiilor, cand legile sunt clare in a susține mișcarea dosarelor in timp util. Mai bine de jumatate din viața surioarei lui J. e petrecuta in stand-by. E aproape …si totuși asa de departe. Noi nu avem drepturi legale, ci doar obligatii morale.

Doamne Dumnezeul nostru Tata, unge Tu cu duhul Tău toate pârghiile adopției, înlesnește familii. Răspunde rugăciunilor noastre. Pune copii la adăpostul inimilor noastre si fa lumina acolo unde e încă noapte.