Ca un vulcan, ca o tornada, alimentata emoțional, imi adâncesc picioarele in tărie, citind Psalmi, rugându-ma neîncetat, apoi imi fac curaj sa înfrunt lumea, pasivitatea, si nedreptatea.

Am așteptat, din respect, dintr-o încredere oarba in sistem, datorită unei echipe dedicate care mi-a câștigat încrederea. M-am rugat si am crezut. Am crezut ca prin credința putem muta munții. Si apoi am așteptat iar. Dar tacere.

M-am trezit frământată de gânduri. Am dormit intrerupt, rugându-ma. Cum sa fac, ce sa spun fara sa stric. Ma întorc la un adevăr de aur: acțiunea sau inactiunea motivate de frica nu sunt de la Domnul.

Am așteptat “Sa nu fac mai rau”
Insa o conștiința curata nu are de ce sa se teama.

Am aflat din întâmplare ca sora biologica a fiicei mele a intrat in sistemul de protectie, acum un an jumatate. Ne-am reatestat. Si am așteptat. Nu cunosc circumstanțele atenuate ale blocajului, dar pentru un copil, o viața de om, sa stai si sa aștepți, purtat de vânturi încoace si încolo… daca nu eu, cine va vorbi curajos pentru ei?

Sunt frământată pana in măduva oaselor. Ma usuc ca si psalmistul David, de dor, de durere, de nedreptate. Si ma rog ca Dumnezeu sa mute munții. Dar nu doar pentru fetița mea. Corupția si incompetenta trebuie expuse. La toate nivelurile. Daca nu știi, nu poti, nu vrei, pleacă. Pocăiește-te. Tu esti adultul. Nu sta ca un bolovan in calea salvării copiilor. Dumnezeu are niște expresii cutremurătoare legate de Adulții care înlesnesc răul facut copiilor.