De când mă știu, doresc să am un domeniu de expertiză. Sistemul nostru școlar ne învață să fim buni la toate, apoi să ne reprofilăm la nevoie, să ne adaptăm. Cel puțin ăsta e mesajul perceput de mine încă din școala primară.
Parcă abia devenisem lider în mediul profesional că repede am și intrat în lumea adopției. Paralelele între rolul de părinte și rolul lider sunt foarte multe. Cel puțin asta văd eu acum, clar ca lumina zilei. Mi-au folosit mult asemănările astea.
În sezonul în care mă găsesc, aspir să devin un părinte tot mai bun. Sunt atâtea tangente în lumea adopției. S-au făcut multe cercetări, studii, oameni generoși și înțelepți și-au pus descoperirile în cărți. În toate e nevoie de echilibru. Să ne folosim și compasul intern, să confruntăm tot ce citim și ascultăm cu valorile noastre, cu intuiția noastră, și cerând înțelepciune de la Tatăl ceresc.
Nu sunt expert în adopție nici în parenting, dar mulțumesc Domnului pentru anii care se adună, și ca deși nu pot trage concluzii după o cursă încheiată (copii adulți așezați la casa lor) nu cred ca această călătorie se încheie vreodată, ci voi avea mereu de învățat. Ma rog ca Domnul să-mi păstreze integritatea minții până la adânci bătrâneți și El să fie Glorificat prin tot ce izbândim și prin orice zdrobire.
Cu bucurie am acceptat invitația de a vorbi în acest interviu.
Ce cuvinte frumoase spune Teodora…
—
Violeta Altmann e o femeie extraordinară, de o forță și vulnerabilitate incredibile. Am descoperit-o online datorită blogului unde ține un jurnal de adopție, apoi am văzut interviuri pe social media și cartea care a scris-o pentru fetele ei și am știut că ea e persoana PERFECTĂ să împărtășească la podcast povestea de a deveni mamă adoptivă.
M-am bucurat mult că a acceptat invitația mea pentru că chiar cred că are o poveste unică, inspirațională care merită să fie ascultată de orice părinte care cochetează cu ideea adopției dar i se pare prea grea, de părinții care au adoptat și au nevoie de încurajare sau de oricine vrea să fie un părinte mai bun.
Violeta a povestit despre lupta cu infertilitatea din primii 7 ani de căsătorie, cum s-a mutat în Cluj din Statele Unite împreună cu soțul ei ca să devină părinți adoptivi, ce a însemnat pentru ea să adopte, și cum le ajută zi de zi pe fetele ei să își găsească identitatea, să-și cunoască și să-și accepte trecutul, etnia, și să-și găsească încrederea în ele ca și fiice adoptive.
Sper din suflet să-ți dea curaj povestea Violetei în orice stadiu ai fi acum, mie personal mi-a pus lumina pe multe aspecte care aș vrea să le îmbunătățesc în relația cu copiii mei, în special cea de identitate❤️
Nu ezita să trimiți mai departe acest episod unor prieteni care se luptă cu infertilitatea, cochetează cu ideea adopției, sau unor părinții care au nevoie de încurajare 🙏
Ascultă acum episodul 83 pe oricare platformă de podcast:
🎧 Spotify
🎧 Website: casapepiatra.ro
M-aș bucura să aud ce v-a vorbit vouă din această conversație…
Leave a Reply