Am început anul momco întrebându-ne dacă are rost sa continuam, deși 12-15 mame vin constant la întâlnirile lunare. Este poate o slujire necesară, dar nou doua cele care ne-am asumat coordonarea (inițierea întâlnirilor) avem poate așteptări nerealiste despre cum am vrea ca celelalte sa preia inițiativa coordonării evenimentelor. Facem toate împreună din inerție ce e nevoie. Si prin harul domnului totul iese- mai puțin sentimentul nostru ca totul a fost organizat de la început bine. Nu e nici una din noi extrovertă. Si a găzdui o întâlnire când nu ești pe nicăieri poate stoarce de puteri.
And ne-am întâlnit noi grupa de organizare a fost tare încurajator si parca si daca numai sa ne vedem noi așa împreună este tot ce ne rămâne, suntem câștigate. Ne-am cercetat inimile si motivația, si deși ne realiniem inima la Domnul si la invitația lui sa ne facem disponibile, sa fim unelte in mana Lui, nu știu de ce ne descumpănim. Oare avem o credință prea mica?
Sâmbătă au venit multe mame noi, după ce am trimis un chestionar cu întrebări foarte directe care invitau răspunsuri pe măsură. Am aflat ce e in inima lor. Citit cele 20 de răspunsuri am făcut din inima un rezumat si le-am trimis concluziile mele.
Mulțumim pentru feedback. Este o binecuvântare sa va auzim vocea.
Majoritatea ați spus ca ați venit la întâlniri din dorința de părtășie. La fel si noi. Iar câteva ați motivat si subiectele discutate. Ne rugam pentru înțelepciune in alegerea subiectelor viitoare.
Cât despre temele pe care doriți sa le abordam, majoritatea au fost bifate, dar cel mai comun a fost “Creșterea copiilor in credință” si Atelierele. – Domnul sa ne asculte inima, si cred ca împreună ne putem încuraja. Printre lecții si povesti personale, speram sa avem si anul acesta câte 1-2 ateliere practice.
Cele care nu ați putut participa, ori programul nu se potrivește (ca si noua de altfel uneori) ori nu ați avut cu cine lasă copiii. Daca acesta din urma este un impediment major, ne gândeam sa propunem câtorva adolescenți sa vina sa stea cu copiii, si sa facem o cheta de 5-10 lei pentru cine poate sau are nevoie, si să-i răsplătim cei ce stau cu copiii. Doar sa știm din timp, sa ii putem chema.
Unele ați propus sa ne vedem mai devreme, ca nu ni se termina poveștile. Noi organizatoarele ajungem mai devreme sa pregătim locul.
Haideți de la 9:30 pentru socilazare si gustare. Uneori cele mai profunde conversații le avem când lucram umăr la umăr in pregătirea locului. Cel puțin noi introvertele găsim că-i mai ușor sa ne conectam așa.
De asemenea, mulțumim pentru confirmarea si încurajarea sa nu trecem prea repede peste jocurile de cunoaștere, care dau șansa fiecărei mame sa fie auzită si cunoscuta.
Si vrem sa va anunțăm de pe acuma: Când începe vremea caldă, si noi organizatoare simțim ca ne atrage natura si vrem sa ieșim cu familia sa ne bucurăm de Creație si soare. Așadar vom avea întâlniri clasice doar pana in Aprilie când, ultima întâlnire o putem organiza cu soți si copii in natura. Poate o drumeție, sau un picnic.
Nu știu daca acel chestionar a trezit încurajat inimi, cert este ca pășim curajos si vulnerabil in aceasta comunitate – si ni se răspunde mereu pe măsură.
Sunt impresionata de deschiderea fiecăreia. Avem mereu de învățat una de la cealaltă. Timpul petrecut împreună este onest, plin de har si de adevăr, si așa bogat ca ma sperie doar gândul ca daca nu înlesneam sau participam la o astfel de întâlnire, pierdeam o mare binecuvântare.
Suntem limitate si imperfecte si uneori bâjbâim spre cer. Si ne tot miram de ce face Domnul in comunitate noastră prin noi si in noi. Sunt onorata sa cunosc aceste femei – toate – si din organizare si din biserica. Ma umple cu bucurie sa le îmbrățișez si sa le privesc in ochi sa le aud inima si dragostea lor fata de copii si de Domnul. Ne împărtășim limitările si eșecurile in rolul de mame, si totuși este loc de hotărâre sa facem mereu mai bine. Ca pentru Domnul.