Un alt concept preluat din cartea: ține-ți copiii aproape.
Când te confrunți cu o limită, cu o blocadă, cu o descurajare. Când trebuie să te oprești, să deschizi mâinile și mintea, și să încerci o altă abordare. Frustrarea, mania, definiția nebuniei care încearcă iar și iar aceeași cale fără rezultate. Toate se realizează, de dezumfla. Se reorientează într-o altă direcție după ce acceptă dezamăgirea și simte tristețea. Astea fac loc noii perspective.
Aveam vreo 6 ani. Doream 10 lei. Nu știu de ce. Dar tata nu mi i-a dat. I-a pus sus, într-o ceașcă în bucătărie. Nu erau banii mei dar cred ca doream să îmi cumpăr bomboane. El nu s-a supărat. Nu s-a enervat. A rămas calm pe poziție. Nu se poate. Nu ai nevoie de bani. Nu ti-i dau doar pentru ca ii vrei sau ca ii ceri. Imi amintesc ca plângeam tare. Apoi ceva a făcut click in mintea mea și m-am oprit. Am înțeles ca nu se poate. Și am învățat o lecție extraordinară de viață. Adaptarea. Acceptarea.