Deschid telefonul uitat descărcat peste weekend. Jackie are un telefon de câțiva ani. Școala de muzică a înlesnit acest acces timpuriu. Colegii de clasă mai nou sunt în febra conectării dar fără nici o îndrumare despre etica folosirii telefonului.
Este un haos să ții pasul într-un grup de 30+ de persoane. Se abuzează liniștea minții chiar și daca telefonul e mut.
Când deschid telefonul să printez ceva partituri trimise de profesoara de pian, mă îngrozesc la cele 350 mesaje trimise în 2 zile. Nu-i rost de concentrare dacă așa se comunică în grup.
Proiectul mic de vineri a adus după el multe cereri de poze și filmări, și mesaje după ora 9. Așa nu. Fără supărare, mai ales ca prezenta în grupul whatsapp e doar nominală, să nu ratăm ceva important. Dar cred ca acum nici o includere superficială, nici o informație relevantă nu-și mai găsesc locul.
Jackie se va retrage pentru sănătate, odihna și echilibrul emoțional, din lumea smart phone. Măcar colegi nu au falsă impresia ca ea citește mesajele. E absentă și cu numărul. Eu cred ca va fi de bun augur încă vreo 2 ani. Până își mai ajustează și colegii așteptările și respectul în comunicarea în grup. E multă ceartă. E o frică subconștientă de excludere, e necunoaștere și se fac multe gafe.
Prietena ei bună nu are telefon. Și am prins curaj cu această realizare. Cine e mai harnic și echilibrat în clasă? Cel ce vorbește cel mai mult în grup sau cel fără access nelimitat la telefon.