M-am gândit la voi zilele astea. Si țin sa va spun ca felul cum v-ați adaptat la necunoscut si ați slujit, a făcut ca fiecare întâlnire MomCo din Iris sa fie plină de har.
Îmi doresc sa va fi putut sprijini si încuraja mai mult in acești ani. Am pășit in aceasta slujire la capacitate redusă, gândindu-mă ca va pornesc la drum si pot sa ma retrag încet sa va las sa gestionați din inerție. Dar încă nu a venit acea vreme.
Nu am avut așteptări înalte, dar am început grupul nostru MomCo pentru ca am văzut o nevoie reală. Povestind cu lidere de grupuri din întreagă tara, răspunsurile la invitațiile făcute in grup sunt la fel de putine. (Deși in ultima clipa mamele apar.) Exista o apatie generală … si totuși la întâlnirile noastre in biserica au fost in mod constat 12-14 mame.
Daca ne-am putut întâlni câte o data sa planificam întâlnirile din biserica a fost un dar chiar daca a venit cu un cost de timp si efort. Îmi place ca am încercat multe variante, si de organizare si de planificare. Cu decor și fără, cu sau fără buget, cu gustări mai multe sau mai putine, planificate sau nu. Cu invitate sau doar lecțiile cu filmuleț si întrebările aferente. Aproape am găsit acel echilibru de a face mult cu puțin efort. Și totuși ce ne-ar încuraja cel mai mult ar fi rugăciunea pentru întâlniri. Poate voi o faceți dar eu am mai neglijat din lipsa de timp si atenție împărțită. Pentru fiecare inițiere de întâlnire sau de conversație vreau sa va mulțumesc. Am simțit ca pășiți in rol de lider chiar când era inconfortabil.
Și ce fain e ca avem o echipa mare in organizare si s-au putut tine întâlnirile indiferent daca au intervenit chestii la unele din noi.
Va las cu o întrebare la care poate putem răspunde la sfârșitul verii: Ce am putea face ca si grup ca sa va simțiți mai susținute, ajutate, încurajate in aceasta slujire sau personal?
Și va doresc o vara rodnica, cu gânduri spre Cer. Cu odihna si decizii înțelepte. Cu copii sub paza Domnului și timp bun de conectare cu soții.