Adopția unui copil nu este întotdeauna așa cum și-o imaginează părinții. Primele luni aduc adesea schimbări majore în stilul de viață, în rutină și în echilibrul emoțional. Consilierii DGASPC Iași atrag atenția că viitorii părinți trebuie să fie pregătiți pentru această perioadă de adaptare, care nu se întâmplă peste noapte.
Deși începutul poate fi dificil, cu stări asemănătoare celor post-partum, majoritatea părinților recunosc, după un timp, că efortul a meritat, familia se sudează, iar copilul și adulții reușesc treptat să se adapteze unii la ceilalți.
Mihaela Pop, consilier superior la DGASPC Iași, atrage atenția că mulți părinți încep procesul de adopție cu așteptări nerealiste, crezând că copilul adoptat se va adapta imediat la programul și nevoile lor, fără ca ei să își ajusteze stilul de viață. Această percepție poate genera frustrări și dificultăți, pentru că adaptarea reală cere răbdare, timp și înțelegerea profundă a nevoilor emoționale ale copilului. Potrivit Mihaelei Pop, în primele săptămâni după ce copilul ajunge în familie, părinții se confruntă adesea cu tulburări psihosomatice, precum insomnie sau anxietate continuă, temându-se constant de starea copilului și de sănătatea lui, stări care pot fi comparate cu experiențele post-partum.
„Mulți nu pot dormi, se gândesc dacă copilul respiră corect sau dacă are febră. Este similar cu stările post-partum, iar unii ajung să se simtă deprimați sau copleșiți, mai ales când planurile lor personale sau profesionale sunt date peste cap”, a precizat consilierul.
Copiii pot manifesta regresii, dorind să fie tratați ca bebeluși
Mihaela Pop subliniază că și comportamentul copilului poate fi imprevizibil. Copiii pot manifesta regresii, dorind să fie tratați ca bebeluși, să fie ținuți în brațe sau să folosească biberonul, chiar dacă nu mai au nevoie de aceste lucruri.
Este modul copilului de a umple un gol emoțional și de a se simți în siguranță în familia adoptivă”, a punctat psihologul.
Conform consilierului, în cazul copiilor școlari adaptarea la mediul școlar poate fi dificilă, iar dificultățile de integrare, bullying-ul sau stresul legat de cerințele academice pot afecta adaptarea copilului. Astfel, acesta spune că părinții trebuie să fie atenți și la eventualele reacții psihosomatice, cum ar fi refuzul alimentației sau stările de greață. Ea recomandă ca părinții să mențină, pe cât posibil, rutinele alimentare și obiceiurile deja stabilite, pentru a ușura tranziția copilului. De asemenea, consilierul DGASPC subliniază că primele trei până la șase luni după preluarea copilului reprezintă cea mai dificilă perioadă de acomodare.
Este perioada în care părinții trebuie să se obișnuiască cu limbajul copilului, cu nevoile lui emoționale și să învețe să gestioneze frustrările reciproce. Este important ca părinții să-și facă timp liber și să se susțină reciproc”, a spus aceasta.
Limitele îi ajută să se simtă protejați
Psihologul subliniază că așteptările nerealiste, dorința ca totul să decurgă perfect sau să se observe progres continuu pot crea presiune atât asupra părinților, cât și asupra copilului.
„Copiii au nevoie să știe până unde pot merge și ce este acceptabil. Limitele îi ajută să se simtă protejați și să își consume energia într-un mod sănătos. Relația cu copilul este asemănătoare unei relații între doi oameni. Copilul îți oglindește comportamentele și îți poate arăta ceea ce nu ai gestionat până acum. Dacă un părinte se înfurie ușor, copilul va copia acest comportament și va testa limitele”, a explicat Mihaela Pop.
Micuții crescuți într-o familie stabilă și iubitoare ajung să atingă un nivel de dezvoltare apropiat de cel al familiei adoptive
Mihaela Pop subliniază că experiența și istoricul fiecărui copil, de la perioada petrecută în asistență maternală până la eventualele mutări între familii, au un rol important în procesul de adaptare. Totuși, studiile arată că mediul familial adoptiv are o influență semnificativă asupra dezvoltării intelectuale și emoționale a copilului. Psihologul explică faptul că micuții crescuți într-o familie stabilă și iubitoare ajung, de cele mai multe ori, să atingă un nivel de dezvoltare apropiat de cel al familiei adoptive, nu al celei biologice.
Este important ca părinții să înțeleagă că adopția nu este doar despre a primi iubire de la copil, ci și despre a oferi susținere, stabilitate și afecțiune. Relația funcționează dacă există un echilibru între a oferi și a primi”, a punctat aceasta.
Mihaela Pop îi încurajează pe părinți să se informeze constant despre parenting, să își păstreze așteptările realiste și să observe atent comportamentele copilului în diferite contexte, pentru a-l înțelege mai bine. Ea afirmă că efortul depus în primele luni de acomodare este esențial și aduce rezultate vizibile, transformând adopția într-o experiență profundă și plină de satisfacții pentru întreaga familie.