Ne-am pregătit inima și mintea, dar cu o ora înainte de a facilita dialogul despre adopție, am simțit un val de îngrijorare: “dacă nu vine nimeni?”

N-am cerut confirmare. Am mers prin credință. Nu pentru noi ne rupem din timp, lăsăm copiii cu bunicii, ne pregătim sa împărtășim din viață noastră. Apoi așa cum a venit gândul a și plecat, și m-am liniștit. Mi-am adus emite exact ce aveam nevoie. Nu pentru afirmarea noastră am îndrăznit sa deschidem gura. Ci ca Domnul sa iei facă lucrarea. Oameni au venit la timp. M-a luat prin surprindere promptitudinea și deschiderea unui grup așa divers. Oameni căsătoriți cu copii care s-au gândit în tăcere la adoptie de mai multi ani. Și tineri necăsătoriți încă. Băieți și fete.

M-am energizat așa de tare Conversația care a mers peste program. Ultima Jumatate de ora chiar a zburat intr-o clipa. Am ras cu pofta, s-a vorbit cu emoții, am împărtășit viață cu un grup de oameni foarte diverși. Cred ca tot ce am pus pe masa conversației, inima și experiență noastră, sunt semințe de încurajare și perspectiva. Vor da roade la vremea lor. Ce mare lucru sa fie în biserica oameni dornici sa privească drept în ochi un subiect deseori inconfortabil, puțin înțeles, înconjurat de mister și de teamă uneori.

M-am simțit onorata ca participanții ne-au acordat timp prețios din viața lor. Dar am prins iz de un subiect și mai plin de emoții și întrebări. Căsnicia.

În invitația mea la dialogul despre adopție am făcut paralela între căsătorie și adopție. Pornind de la întrebarea pe care toți părinții adoptivi o cântăresc: “pot sa ajung sa iubesc un copil străin de mine?”

Cu toții ne căsătorim cu un om care nu e ruda de sânge cu noi. Asta e și limitarea principala în căutarea unui partener de viață. Sa nu fiți rude. Practic un străin. Și pe acest străin ajungem să-l iubim mai mult decât pe proprii părinți. Va lăsa omul pe Tatal și pe Mama sa și se va alipi de nevasta sa…

Compar căsnicia cu adoptă. Și concubinajul cu plasamentul familial. Cea de-a doua este o opțiune mai Puțin de dorit datorită efectului similar pe sistemul emoțional al participanților. Certificatul de căsătorie care implica schimbarea numelui de familie, formalizeaza un angajament în mod public care spune: iei sunt loial și împreună mergem înainte pana ce moartea ne va despărți. La fel și în adopție, exista o diferența vizibila în psihicul copilului adoptat și a celui rămas în plasament pana devine adult. Adoptat, are o familie pe care se poate baza. Altfel iei asuma riscuri, altfel se atașează, altfel are curaj și îndrazește sa viseze.

Pentru încuviințarea adopției și a căsătoriei, strângem niște acte, facem analize medicale, depunem acte și cineva cu autoritate încheie oficial casatoria. Primarul. Tot dosar, evaluări medicale, acte depuse și apoi o perioada de așteptare. Dovedești ca ești apt sa adopti, ai un mediu în care poți creste copii, te pregătești emoțional și intelectual. Când găsești copilul potrivit, un judecător încuviințează adoptia.

A forma o familie, cu care sa împarți viață la bine și la greu, în sănătate și în boala, se aplica în ambele cazuri. Slujim, iubim, ne adaptam, ne sfințim prin suferință asumată. Partea minunata e ca și căsnicia și adoptia devin mai ușoare cu timpul. Exista vremuri tulburi, de încercări și de frecușuri, de boala, de îndoiala, dar după noapte vine și dimineață. Spun asta dintr-un sezon de bucurie ușoară. Fetele sunt intr-o dispoziție buna, de ascultare, de întrebări pertinente, de vorbit clar, de făcut eforturi vizibile, de progres și de maturitate. Mi-e drag de ele și când au nevoi și întrebări și cerințe. Îmi fac timp sa și scriu. Îmi fac timp sa evidențiez și aceste vremuri de pace și bucurie pentru zilele în care mi-e greu și copiii nu mă asculta.

Mai avem un sezon valoros de împărtășit. Diagnosticul de cancer. Infertilitate. Și familii destrămate în jur. Ce ne-a ținut împreună. Ce ne-a legat sa fim mai puternici în credință? Greul de atunci e vânt bun în pânzele noastre de părinți. Fiecare perioada grea zidește în noi claritate și curaj pentru următoarele vremi.

Între timp, ne bucurăm de oportunitățile deschise, de inspirație, de oameni deschiși, de dialoguri ziditoare și încurajatoare.